Cred că tema acestui articol ne aduce din nou la discuţia despre responsabilitate corporativă vs responsabilitate socială corporativă vs responsabilitate socială. Ce şi cum ar trebui să facem ca şi comportament organizaţional, şi ce nume ar trebui să poarte acest lucru? În mod clar termenii sunt dinamici şi vor continua să îşi altereze semnificaţia. Eu cred că discuţia este de fapt despre cum orice instituţie, mică sau mare, privată sau de stat, ar trebui, la fel ca şi persoanele private, să dea dovadă de un caracter frumos, de moralitate şi de respectarea semenilor şi a spaţiului în care funcţionează.

Argumentele pentru a amâna o astfel de decizie sunt suficiente: ce date să pui acolo, pe cine va interesa raportul, cum vei reuşi să culegi datele din interiorul organizaţiei, cum să convingi managementul să aloce buget pentru redactarea şi tipărirea unui astfel de raport şi oare, dacă îl faci, nu deschizi cutia Pandorei? Nu va spune lumea că de fapt încerci să îţi speli imaginea?

UN Global Compact, iniţiativa strategică a Naţiunilor Unite adresată mediului de afaceri, a definit 10 principii pe care companiile care doresc să aibă un comportament responsabil s-au angajat să le respecte. Aceste principii universal acceptate se referă la drepturile omului, dreptul muncii, protecţia mediului şi politici anti-corupţie.

Există o oarecare deconectare între zona de business şi cea de impact social cu repercursiuni la toate nivelele: în cadrul companiilor unde componenta de CSR este eminamente separată de orice ar însemna core business şi este văzută strict ca un centru de cost, în cadrul organizaţiilor ce generează impact social, care de multe ori însă nu generează independenţa beneficiarilor lor şi schimbarea stării de fapt la nivel sistemic.

Din cele mai vechi timpuri până în pragul societăţii pre-industriale şi chiar astăzi în multe ţări ale lumii a treia, ajutorarea reciprocă a oamenilor a fost esenţială pentru supravieţuirea comunităţilor. Probabil în secolul '19, odată cu industrializarea şi introducerea banilor ca modalitate de schimb, ca urmare a dezvoltării marilor aglomerări urbane care au sporit anonimatul, valori ca solidaritatea şi întrajutorarea au pălit.

Ce înseamnă criza economică actuală pentru angajamentul social al companiilor? În funcţie de ce repere trebuie să fie orientat CSR-ul pentru a fi perceput ca relevant? Ce e de făcut pentru a recâştiga încrederea pierdută a stakeholder-ilor? Am discutat cu reprezentanţi ai mediului autohton de afaceri pentru a afla care au fost efectele crizei asupra activităţilor de CSR în anul 2010 şi care sunt provocările speciale pentru un management sustenabil şi pentru angajamentul faţă de societate şi mediu în anul 2011.

Criza care a zguduit toate sistemele financiare ale lumii in ultimii 2 ani  este imboldul de care avea nevoie economia mondiala pentru a trece spre ceea ce specialistii numesc dezvoltare sustenabila. In ultimii 30 de ani PIB-ul mondial s-a dublat, dar cresterea economica inregistrata a avut la baza utilizarea nerationala a resurselor, care s-au imputinat dramatic. Ritmul actual al cresterii nu mai poate fi mentinut, iar o solutie probabila pentru iesirea din impas este dezvoltarea durabila.

În timp ce concernul petrolier se luptă în continuare cu izvorul nesecat de petrol din Golful Mexicului, dezbaterea politică despre cauzele şi consecinţele dezastrului devine mai ascuţită. Din ce în ce mai mult se are în vedere rolul jucat de activitatea de lobby a BP şi a industriei petroliere. Instanţele de control responsabile au lăsat extracţia de petrol în seama firmelor, respectiv în seama neglijenţei necontrolate.

Până în prezent companiile par să nu fi beneficiat de nicio îndrumare în ceea ce priveşte raportarea implicării lor în politicile din domeniul climatic. Noul raport BSR, „Comunicarea implicării în politicile din domeniul climatic: un ghid pentru raportarea aspectelor sustenabilităţii” (format PDF) oferă printre primele linii directoare în acest sens companiilor.

CSR, sustenabilitate, mediu, verde, etic, social, dialog, cooperarea, implicare, angajament. Dacă e să căutăm nişte „etichete” în legătură cu această tematică, aceste ar fi unele dintre cuvintele cheie, asta până când următorul „inovator” va găsi şi/sau inventa un alt cuvânt „cool” care să ofere corporaţiilor o scuză pentru modul în par să fie sustenabile, când de fapt se comportă exact la fel.