CSR Romania

De fecare data când îi întâlnesc mă îmbogăţesc sufleteşte. Faptele lor sunt întărirea convingerii că binele se face. Patrick şi Raluca ştiu să facă foarte multe lucruri. Sunt antreprenori sociali, adică oameni care fac bine nu numai pentru cei care au nevoie ci şi pentru cei care doresc să facă bine. Ei ştiu să vorbească cu autorităţile, cu oameni care conduc companii şi organizaţii mari, dar şi cu tineri care nu înţeleg sensul cuvintelor “casă”, “familie”, “masă”, “educaţie”. Pe câţiva dintre ei i-au adus cu ceva timp în urmă într-o hală dezafectată a uzinelor “FAUR”. Când l-am întâlnit pe Patrick prima oară muncea cot la cot cu tinerii să pună la punct “Ateliere Fara Frontiere” – atelierul unde aveau o linie de dezasamblare a PC-urilor vechi dar şi o linie de asamblare, de reciclare pentru PC-uri pe care le donează organizaţiilor ce desfăşoară proiecte în sprijinul comunităţilor defavorizate. Au construit cu fiecare zi, cu fiecare echipament venit, cu fiecare partener care i-a sprijinit, cu fiecare tânăr pe care l-au integrat. Este cea mai reuşită poveste de succes pe care eu o cunosc. Şi am avut norocul să lucrez cu multe organizaţii non-guvernamentale, dacă nu direct, prin intermediul rapoartelor pe care le-am citit.  

Mă întrebam ce mai fac, pentru că nu îi mai văzusem de câteva luni. Până când Dana mi-a trimis un mesaj, o invitaţie la un eveniment găzduit la “Cărtureşti”, organizat de Ateliere Fara Frontiere în partneriat cu Samusocial . M-am bucurat să văd cum adaugă iniţiative noi, cum reuşesc să pună  în valoare idei, cum aduc la aceeaşi masă oameni dornici să schimbe destine, să transforme comunităţi, să propună modele.

Sacoşa de pânză pe care am primit-o are o etichetă pe care scrie: “ Această sacoşă  este lucrată de mine, Daniela, în cadrul unui atelier social. Am lucrat la această sacoşă cam 30 minute, folosind o ţesătură nefinisată din  bumbac.Ţesatura este obţinută în România. Atelierul social în care lucrez stă la baza proiectului Atelierul de Pânză. Prin acest proiect încercăm să construim un viitor mai curat, fără pungi de plastic şi cu şanse pentru cei aflaţi  în dificultate.
Atelierul de Pânză este un proiect dezvoltat de către ViitorPlus – asociaţia pentru dezvoltare durabilă.”

Multumesc, Daniela! Ţie şi celor care au scris acest mesaj, pe care mi-aş dori să-l citească cât mai mulţi oameni. Daniela, dacă ajungi CSR Manager, încearcă să scrii la fel de simplu, de firesc, aşa cum vorbesc oamenii.  Pentru că oamenii nu vorbesc aşa:  “Acesta este un produs competitiv, high end,  realizat de cea mai mare companie din domeniul segmentului de top al industriei textile. Produsul a fost realizat   la cele mai înalte cote de productivitate, folosind componente reliable...”  Ştiu ce scriu, am fost CSR Manager. Am învăţat din acest text despre simplitate, modestie, bun-simţ. Despre ‘Etica pe etichetă”.

Aceasta a fost şi tema întâlnirii organizată de ”Ateliere Fara Frontiere”, în cadrul căreia s-au prezentat subiecte precum: responsabilitatea socială, colaborare şi co-responsabilitate, valoare “împărtăşită” şi valoare “adaugată”, modele de raportare şi evaluare CSR.  Atelierele de discuţii au inclus subiecte legate de temă: consumul responsabil, posibilitatea de a achiziţiona produse şi servicii care pot fi realizate de întreprinderi sociale de inserţie, cum alegem şi cum susţinem proiecte şi servicii necesare comunităţii. Am primit mesaje, dupa terminarea evenimentului, şi acest lucru mă face să sper că răspunsurile vor apărea prin contribuţia fiecărui participant.

Mă  includ şi pe mine şi scriu această poveste cu convingerea că prietenii mei o vor citi. Şi vor merge să viziteze atelierul, ducând cu ei aparatură veche, stricată, care va fi reciclată, recondiţionată şi dată mai departe.

Acum mă duc să-mi fac un ceai. De trandafiri, mure şi flori de porumbe. De la Ferma Ecologică Ţopa. Lângă ceai, o lingură de dulceaţă de trandafiri, ”un produs al gospodăriei ecologice” Lavinia şi Willy Schuster.  Le-am primit pe toate, în sacoşa de pânză.