CSR Romania

28 iunie 2017

Ultima ora:
Esti in sectiunea: Articole & Analize Raportare CSR De ce să raportezi privind activitatea non-financiară/ de CSR?

De ce să raportezi privind activitatea non-financiară/ de CSR?

Email Imprimare PDF
suzana_csizsekArgumentele pentru a amâna o astfel de decizie sunt suficiente: ce date să pui acolo, pe cine va interesa raportul, cum vei reuşi să culegi datele din interiorul organizaţiei, cum să convingi managementul să aloce buget pentru redactarea şi tipărirea unui astfel de raport şi oare, dacă îl faci, nu deschizi cutia Pandorei? Nu va spune lumea că de fapt încerci să îţi speli imaginea?

Adevărul este că un raport pentru activitatea non-financiară/ de CSR mi se pare unul dintre cele mai importante instrumente de transparentizare a companiilor. Atât pentru consumator, cât şi pentru investitorii şi acţionarii dintr-o companie, este important să ştie nu doar informaţii despre cât profit a facut o companie (informaţii care se regăsesc în rapoartele anuale de rezultate financiare), ci şi să ştie mai exact cum a facut acel profit (mă refer aici la standardele şi regulile după care funcţionează organizaţia respectivă) şi, foarte important, ce a făcut organizaţia cu bugetul de sponsorizări! Acest ultim aspect ne arată pe de o parte nivelul de implicare financiară în comunitate (dacă a depus eforturi pentru a aloca ea însăşi acel buget în comunitate, sau a adoptat o atitudine pasivă şi a lăsat statul să administreze acea suma), iar pe de altă parte explică principiile şi regulile după care organizaţia alege să distribuie în comunitate sume semnificative (conform legii sponsorizării 20%, dar nu mai mult de 3‰ din cifra de afaceri).

Pe lângă transparenţa faţă de clienţi şi acţionari, un raport privind activitatea non-financiară va aduce valoare şi credibilitate departamentului în care se desfăşoară activitatea de responsabilitate corporativă (cel mai probabil departamentul de relaţii publice) şi se va dovedi un instrument foarte bun pentru a demonstra managementului cu acţiunile de CSR aduc valoare adaugată brandului, că au un rol foarte important în construirea unei relaţii solide şi de durată cu clienţii şi cu comunitatea. Desigur, în intern un astfel de raport va servi ca instrument de autoevaluare, diagnoză şi punct de plecare pentru obiective noi şi alcătuirea unei strategii.

Ce sunt standardele de raportare şi cum să alegi între ele?


Şi dacă am decis să raportăm, ce model să folosim? Cred că cel mai bun răspuns pe care l-am auzit a fost de la dnul Rob Challis, care mi-a spus că important nu este ce standard alegi, ci important este să ţi se potrivească! Cu alte cuvinte, întâi şi întâi trebuie să te uiţi în propria ogradă şi să vezi ce ai făcut până acum în materie de responsabilitate socială (de la felul în care îţi organizezi serviciul asistenţă clienţi şi până la politici de imprimare faţă verso sau sponsorizări), să listezi şi să ordonezi aceste activităţi, să îţi evaluezi punctele tari şi punctele slabe, să le compari cu obiectivele de business şi abia apoi să alegi un model de raportare.

Experienţa mea din ultimii 3 ani este pe două modele de raportare: London Benchmarking Group (LBG) si Global Reporting Initiative (GRI). Raiffeisen Bank a raportat pentru prima oară conform standardului LBG, în anul 2010, pentru activitatea din 2009. În 2011 am extins raportul şi am înglobat şi standardul GRI, la un nivel autodeclarat C. Inutil să spun că rapoartele sunt departe de a fi perfecte. Dar scopul lor nu a fost acesta!

Am pornit primul raport de CSR din nevoia de a evalua activitatea de sponsorizare pe care banca o desfăşura deja de aproximativ 10 ani. Am ales modelul LBG pentru că el dă seama cel mai bine de acest tip de contribuţii comunitare, dar şi pentru că oamenii care implementează acest sistem în România sunt printre cei mai pricepuţi şi mai responsabili pe care i-am întâlnit (echipa ARC Romania). Astfel am învăţat nu doar să ne ordonăm şi să ne structuram mai bine activitatea de sponsorizare, ci şi să înţelegem mai în profunzime proiectele pe care le susţinem, să le observăm valenţe multiple şi, poate cel mai important lucru, am învăţat să explorăm acest lucru împreună cu partenerii noştri comunitari şi să cooperam în dezvoltarea proiectelor. Cu alte cuvinte, investiţia financiară şi de timp pe care am făcut-o în consultanţă şi în pregatirea raportului, s-a dovedit până la urmă nu doar un beneficiu pentru companie, ci şi un beneficiu direct în comunitate, contribuind la dezvoltarea dialogului cu partenerii şi a proiectelor noastre.

Tot din 2010 am început să ne gândim şi la raportarea pe standarde GRI, pentru că este important pentru noi, în primul rând la nivel intern, să avem o perspectivă transversală asupra felului în care se realizează guvernanţa corporativă. Ne-am dorit să ne autoevaluam pentru a şti unde ne situăm de exemplu din punct de vedere al diversităţii între angajaţi, al consumului de resurse, al produselor responsabile sau al conformităţii. Pot spune că cea mai mare provocare la acest nivel a fost colectarea şi agregarea datelor la nivelul întregii organizaţii. Din acest punct de vedere, GRI va rămâne o provocare continuă, pentru că impune dezvoltarea unor procese de lucru şi a unui stil de comunicare orizontală în permanentă schimbare, însă acest mod de lucru se aliniază perfect obiectivelor noastre de business - abordarea centrată pe client.

Cum să redactezi şi cum să comunici un raport de CSR?

Ar trebui luate în considerare două aspecte: conţinutul şi designul. Ambele trebuie să ţină seama de obiectivele de comunicare şi de CSR ale companiei şi, evident, de publicul căruia i se adresează. Printre cele mai frecvente erori despre care am citit în redactarea rapoartelor de responsabilitate corporativă este îngroparea informaţiilor importante într-o structură greoaie a raportului sau în blocuri de text anoste. O altă capcană este aceea de a nu vorbi sincer, de a ascunde informaţia în spatele unor formulări vagi sau pretenţioase. Cred că aici ar trebui să avem în minte faptul că scopul raportului nu este acela de a face organizaţia să pară mai frumoasă sau mai strălucitoare, ci să arate deschidere, disponibilitate de a pune lucrurile sub semnul întrebării, de a primi feedback şi disponibilitatea de a te dezvolta şi de a deveni mai bun.

Cât despre comunicarea raportului de responsabilitate corporativă, cred ca cel mai mare beneficiu pe care îl poate aduce anunţarea lui este naşterea unei dezbateri constructive şi promovarea unui exemplu pozitiv în comunitatea de afaceri, dar şi în comunitate în sensul larg al termenului. Prin urmare cred că rapoartele de CSR ar trebui lansate cu o conferinţă de presă sau cu un eveniment dedicat, la care să participe toate grupurile co-interesate, inclusiv presa, pentru a dezbate asupra informaţiilor din raport şi asupra impactului acestora în comunitate. Un astfel de eveniment, împreună cu restul de feedback apărut ca urmare a publicării acestuia, ar trebui să ofere organizaţiei o imagine mai clară şi la zi aspura nevoilor comunitare şi a aşteptărilor diferitelor grupuri co-interesate de la organizaţiile active în comunităţile lor, ceea ce le va servi în stabilirea de noi ţinte de îmbunătăţire şi de implicare directă în comunitate.

Concluzie

Timiditatea în decizia de a raporta nu îşi are locul. Atâta timp cât ştim că vrem să ne facem treaba cât mai bine, niciun instrument de evaluare nu ar trebui să ni se pară un lucru de evitat, ci doar o modalitate în plus de a ne creşte performanţa. Cred că mai trebuie să înţelegem că rapoartele de responsabilitate corporativă nu trebuie să ne umple de zorzoane, ci să ne facă mai limpezi şi mai zvelţi. Mai cred că nu este neapărat ca acesta să fie un demers costisitor. Majoritatea modelelor de raportare sunt open source şi putem oricând să includem propriile noastre criterii de evaluare a activităţii. Ceea ce trebuie să ţinem minte este că trebuie să fim fiecare dintre noi un exemplu de bună practică.


Suzana Csizsek este ofiţer de comunicare şi relaţii publice în cadrul Departamentului de Responsabilitate Corporativă al Raiffeisen Bank. Suzana lucrează în acest department încă de la înfiinţarea acestuia, în aprilie 2008. Printre responsabilităţile sale se număra elaborarea strategiei şi politicii de CSR şi a strategiei de comunicare asociate, precum şi gestionarea bugetului anual de CSR. Totodată, Suzana se ocupă de analiza şi managementul proiectelor de sponsorizare, supervizând implementarea acestora.

Sub coordonarea sa, în 2010, banca a publicat primul raport de CSR, care descrie valoarea şi impactul în comunitate al sponsorizarilor acordate în 2009. Raportul a fost realizat în conformitate cu modelul de măsurare a implicarii în comunitate LBG.

Printre proiectele pe care le-a coordonat sau în care s-a implicat se numără: "I love Velo", "StudentObike", "Raifi Parks", "TEDx Bucharest", "O meserie o sansa la viitor" etc.

Suzana este licenţiată în Filosofie Politică şi Morala, studii absolvite la Universitatea Bucureşti, şi un master pe tema "Peace culture", la Universitatea Barcelona.
Banner