CSR Romania

24 august 2019

Ultima ora:
Esti in sectiunea: Interviuri Experti romani Tincuţa Baltag: Sistemul românesc de învăţământ nu este echitabil!

Tincuţa Baltag: Sistemul românesc de învăţământ nu este echitabil!

Email Imprimare PDF
tincuta_baltagÎn contextul în care majoritatea românilor se limitează la a blama învăţământul românesc, Tincuţa Baltag, Director General al Fundaţiei Dinu Patriciu, a ales să să schimbe ceva. Într-un interviu acordat CSR Romania, ea vorbeşte despre ce înseamnă să investeşti în educaţie şi să o faci cu pasiune.

Fundaţia Dinu Patriciu este deja un actor important pentru investiţiile pe care le face în educaţie. Dincolo de programele dezvoltate, există şi o parte de advocacy pe care o dezvoltaţi?


Anul acesta a fost primul an în care ne-am implicat activ în dezbaterea Legii Educaţiei. Nu am promovat agresiv anumite valori ale fundaţiei pe care ni le doream implementate în Legea Educaţiei, ci mai degrabă am format parteneriate. Am catalizat mai multe organizaţii, atât ONG-uri cât şi companii, care au elaborat proiecte de CSR în domeniul educaţiei şi am realizat un document comun pe care l-am înaintat Ministerului Educaţiei. Iar unele dintre modificări chiar au fost implementate. Ne preocupă foarte mult domeniul, iar dacă putem să ajutăm cumva, constructiv, o facem.

Aveţi şi alte planuri de viitor din acest punct de vedere?


Sprijinirea introducerii de facilităţi fiscale pentru persoane fizice care doresc să finanţeze organizaţii non-guvernamentale este prima direcţie pe care mergem. Eu sunt şi Preşedintele Forumului Donatorilor din România, o federaţie care reuneşte cei mai mari finanţatori şi donatori din ţară. Acolo, în mod concret, ne interesează să facem o campanie de advocacy pentru introducerea deductibilităţilor fiscale pentru persoanele care donează şi sponsorizează.

Deci, dacă o persoană îşi doreşte să sponsorizeze din salariul său un ONG din comunitatea sa, ar trebui să beneficieze din partea statului de nişte deduceri fiscale din impozitul pe venit. Acest lucru se întâmplă în toată lumea, însă în România nu există. Şi pentru că în România nu există, sunt foarte puţine persone dispuse să-şi creeze fundaţii. De exemplu, d-nul Ţiriac a declarat în mod public că ar fi investit 100 mil. de dolari în România într-o fundaţie. Însă statul român nu încurajeză astfel de iniţiative, aşa că nu o face. Acest lucru este foarte important în contextul în care organismele internaţionale de finanţare au început să-şi retragă fondurile după intrarea în UE. Asta însemnă că trebuie să ne consolidăm capacitatea de fundraising. Poţi să aduni sume importante atunci când câştigi în comunitatea ta reputaţie şi convingi cât mai mulţi oameni să îţi susţină activitatea.

Apoi, ne dorim să sprijinim voluntariatul. Este o mare dezbatere acum şi pe Legea Voluntariatului. Însă, în principal, direcţia noastră de bază rămâne educaţia.

Aţi lansat programul Professoria. În ce constă acesta şi ce obiectivele v-aţi fixat?

Programul Professoria a pornit de la o nevoie absolut evidentă a sistemului educaţional, şi anume nevoia de o mai bună pregătire pedagogică a viitorilor profesori. Până acum, dacă doreai să devii profesor, trebuia să faci acel modul psiho-pedagogic. Noi am discutat cu foarte multe persoane şi am aflat că acesta nu este de cea mai bună calitate: materie perimată, practica se poate rezolva printr-o simplă adeverinţă, etc. Nu sunt studiate absolut deloc noile tendinţe în pedagogie, comunicare, leadership educaţional, redactare de proiecte, metode intercative de predare etc. Am realizat acest proiect împreună cu Fundaţia CODECS pentru Leadership, iar ei au contribuit foarte mult cu elaborarea metodologiei proiectului.

Este vorba de o competiţie adresată universităţilor, indiferent dacă sunt publice sau private. Acestea trebuie să îşi facă o echipă care elaborează un Master in Education dedicat viitorilor profesori, iar noi finanţăm aceste programe de master. Anul trecut am reuşind să finanţăm 5 programe, cu câte 30.000 de euro fiecare. A fost foarte interesant şi plăcut pentru noi să vedem că programul de master în pedagogia didactică a fost implementat mai apoi în Legea Educaţiei.

"Joburi la orizont" este un program prin intermediul căruia angajatorii îşi caută angajaţi. Cum se desfăşoară dialogul dintre angajatori şi potenţialii angajaţi?

Noi finanţăm tinerii să urmeze programe de masterat şi doctorat în străinătate, dar clauzele contractului spun că ei trebuie să se întoarcă ulterior în ţară. Aceşti tineri sunt dispuşi să revină,  însă piaţa muncii nu e pregătită pentru ei. Prin „Joburi la Orizont” vrem să demonstrăm că există şi angajatori competitivi care pot să le ofere acestor tineri posibilităţi multiple de dezvoltare profesională, un parcurs al carierei promiţător, dar şi un salariu competitiv.  „Joburi la Orizont” este dedicat exact absolvenţilor cu studii în străinătate. Tinerii pot să intre pe această platformă, să-şi încarce CV-ul şi chiar să caute activ job-uri. În prezent avem cam 30 de companii care postează job-uri, companii care au văzut potenţialul acestor tineri.

Dar nu există o discrepanţă mare între oferta de muncă şi cerere?


Deocamdată există o discrepanţă foarte mare, în sensul că avem peste 400 de CV-uri şi vreo 35-40 de job-uri. Potenţialul platformei este însă în creştere! Sunt sigură că sunt şi companii care intră pe site, văd oameni interesanţi şi îi contactează direct. Ceea ce nu am reuşit încă să facem şi ne dorim, este să punem pe această platformă şi instituţii de stat. Unii absolvenţi ne-au spus că îşi doresc să „intre în sistem”, deoarece simt că de acolo pot schimba lucrurile. Şi mai sunt şi absolvenţi care vor să intre în învăţământul universitar, însă este extrem de greu să ai acces la o universitate din România ca tânăr absolvent de studii în străinătate, deoarece este un cerc închis.

Observ că în procesul de selecţie a bursierilor, respectiv a premianţilor la Gala Premiilor pentru Educaţie, pe lângă performanţele şcolare, contează foarte mult şi activităţile de voluntariat ale participanţilor. Ce rol consideraţi că joacă conştiinţa şi, mai mult, implicarea civică, în formarea tinerilor?

Un rol extrem de important! Nu este suficient să fii foarte bun la nivel academic, ci este vital să te intereseze  problemele existente în jurul tău şi să identifici care ar putea fi rolul tău în soluţionarea acestora!  Noi traversăm încă o mare criză cu privire la responsabilitatea individuală şi considerăm că statul este cel care ar trebui să ne rezolve absolut toate problemele, fără să ne gândim că putem şi noi să contribum într-un fel sau altul la felul în care arată lucrurile în jurul nostru.

Chiar şi în educaţie! Pentru că nici aici nu e vorba doar de responsabilitatea Ministerului Educaţiei. Este şi responsabilitatea profesorilor, a părinţilor şi a tuturor celor care sunt influenţaţi într-un fel sau altul de ceea ce se întamplă la nivel educaţional. Deci, cred că implicarea civică este un element absolut important în CV-ul unui om. Foarte mulţi tineri se plâng că este greu să îţi găseşti un loc de muncă după terminarea unei facultăţi, însă dacă ar fi avut câteva activităţi de internship, de voluntariat, acestea ar face diferenţa. Dacă eu, ca angajator, ar trebui să aleg unul dintre doi angajaţi cu aceleaşi performanţe academice, l-aş alege pe cel care s-a implicat în comunitate.

Care dintre proiectele desfăşurate vă este cel mai drag şi de ce?

Mi-e foarte greu să aleg, însă Gala Premiilor în Educaţie a avut un impact mult mai mare decât mi-aş fi imaginat eu vreodată. Atunci când am conceput proiectul, ne-am gândit că facem o gală pentru educaţie contra-curentului, deoarece toată lume critica pregătirea profesorilor, vorbea despre violenţa în şcoală, etc. Însă impactul a fost fantastic! Am avut peste 1000 de aplicaţii la prima ediţie, iar oamenii cărora le-am propus să facă parte din juriu au acceptat imediat. Şi mesajele de după gală au fost senzaţionale!

Anul acesta, la a doua ediţie, am introdus două categorii noi: "Educatorul şi învăţătorul anului" şi "Bibliotecarul anului". Bibliotecarul anului a trezit multe zâmbete, dar există oameni foarte pasionaţi şi culţi în aceste biblioteci. Iar dacă ai noroc să dai peste un bibliotecar vizionar, el poate să îţi inoculeze pasiunea pentru cultură şi să îţi schimbe oarecum parcursul carierei prin lecturile pe care ţi le recomandă.

Cum consideraţi că ar trebui să se întrepătrundă în domeniul educaţiei cele cele trei sfere: public, social şi privat?


Mie mi se pare că există un potenţial imens neexploatat în relaţia universităţi-companii. Noua Lege a Educaţiei ajută într-un fel, deoarece o treime din board-ul universităţilor e formată din oameni din companii. Şi asta este esenţial, deoarece mediului universitar i se reproşează adesea că nu pregăteşte cum trebuie tinerii pentru piaţa muncii.

Cu puţin timp în urmă am primit o invitaţie de la Facultatea de Business a Universităţii Babeş-Bolyai, unde Decanul a invitat oamenii de afaceri din zonă, le-a pus planul de învăţămant pe masă şi le-a cerut sugestii pentru a-l îmbunătăţi. Acesta este un exemplu fantastic de deschidere faţă de comunitate.

Nu ştiu însă cât de des face Ministerul Educaţiei consultări publice cu ONG-urile. Acum, cu Legea Educaţiei, a făcut-o. Reprezentaţii organizaţiilor non-guvernamentale i-au spus Ministrului părerea lor despre Legea Educaţiei şi ce ar putea fi îmbunătăţit, iar unele lucruri chiar au fost puse în practică. Dacă lucrul acesta s-ar face mai des, lucrurile ar merge mult mai bine. ONG-urile au avut o abordare foarte constructivă, nu au criticat, ci au ştiut că sunt acolo pentru a ajuta. De aceea cred că o relaţie între minister şi ONG-uri este fezabilă, iar primii paşi au fost deja făcuţi.

Care credeţi că sunt lacunele majore ale învăţământului românesc la ora actuală?

Sistemul românesc de învăţământ nu este echitabil! Dacă te naşti într-o familie săracă, la ţară, nu ai aceleaşi şanse cu un copil născut la oraş. Dacă te naşti într-o familie săracă rromă, şansele scad şi mai mult.

Apoi, nu încurajează performanţa. Iar asta are numeroase cauze: salarizarea profesorilor este foarte proastă, examenele se trec de multe ori prin furt, etc. În condiţiile acestea, nu ai nicio motivaţie să fii bun. Singura motivaţie care rămâne în acest context este cea personală, însă asta trebuie să fie foarte puternică, fiindcă absolut nimic nu o susţine.

Şi o altă lacună foarte puternică a sistemului românesc de învăţământ este subfinanţarea. Acum s-a descentralizat finanţarea, în sensul că autorităţile locale sunt cele care vor decide câţi bani alocă fiecărei şcoli, în plus faţă de finanţarea de bază, care presupun că va fi insuficientă penru dezvoltarea unei instuituţii de învăţământ. Iar atunci trebuie să te bazezi destul de mult de autoritatea locală. Insă noi am întâlnit comunităţi în care primarii nu păreau să facă o prioritate din educaţie. Atâta vreme cât ei nu cred în educaţie, nu vor investi corespunzător în ea. Nici nu vreau să mă gândesc ce o să se întâmple în acest context cu acele comunităţi foarte sărace, în care autorităţile locale nu o sa aibă nici fonduri pentru a investi în educaţie, nici viziune. Şi atunci singura şansă este să convingem profesorii să scrie proiecte.

Credeţi că există ceva ce trebuie subliniat cu privire la educaţie?


Da, doresc să subliniez faptul că eu nu cred că masificarea învăţământului universitar este o realitate! Mă irită când aud de la oameni de afaceri străini că avantajul nostru competitiv ca naţie este că suntem o forţă de muncă ieftină. Mi-ar plăcea să fim percepuţi ca o forţă de muncă bine pregătită, bine educată, competitivă şi bine plătită. În acest context, nu mi se pare în regulă să aud oameni care spun că nu toată lumea trebuie să meargă la facultate, fiindcă trebuie să avem şi oameni care să facă şuruburi. Realitatea este însă că nu suntem competitivi nici la a face şuruburi! Dacă noi suntem competitivi la ceva, acel ceva e matematica. Nu m-ar deranja ca 99% din populaţia României să aibă studii universitare. Noi trăim într-o societate a cunoaşterii şi din ce în ce mai multe slujbe nu se mai referă la producţie şi ai nevoie de studii universitare.



Tincuţa Baltag este Director General al Fundaţiei Dinu Patriciu şi Preşedintele Forumului Donatorilor din România. A absolvit programul de MBA Româno-Canadian. Începând cu anul 2006 s-a ocupat de înfiinţarea Fundaţiei Dinu Patriciu, de stabilirea strategiei pe termen lung şi de coordonarea programelor acestei organizaţii. Cu un buget anual de peste 7 milioane USD, fundaţia derulează 7 programe naţionale în domeniul educaţiei şi susţine peste 5 600 de bursieri - elevi de liceu , studenţi, masteranzi şi doctoranzi.

 


Interviu realizat de Rebeca Pop, Mai 2010. Copyright CSR Romania
Banner