CSR Romania

15 decembrie 2017

Ultima ora:
Esti in sectiunea: Interviuri Experti romani Shajjad Rizvi: Voluntariatul corporatist ar trebui regândit

Shajjad Rizvi: Voluntariatul corporatist ar trebui regândit

Email Imprimare PDF
shajjad_rizviPe Shajjad l-am cunoscut în urmă cu un an. Am fost surprinsă să văd câtă pasiune pune în ceea ce face şi câtă determinare are pentru a produce o schimbare în societatea românească. În interviul acordat CSR Romania, el vorbeşte despre munca sa cu voluntarii Little People Romania, dar şi despre experienţa acumulată în relaţia companie-ONG.

Împreună cu soţia ta, Katie, ai înfiinţat acum 14 ani Little People Romania, un ONG care sprijină pacienţii ce suferă de cancer şi familiile acestora. Ce v-a motivat să iniţiaţi acest proiect în România, ţară diferită de cea în care aţi crescut?

Am venit pentru prima dată în România la începutul anilor 1990, la câteva luni după revoluţie, cu ajutoare umanitare, şi nu plănuiam să rămân mai mult de 2 săptămâni... ei bine, sunt încă aici! M-am îndrăgostit de România, iar văzând nevoile sociale m-am simţit obligat să rămân şi să ajut. Katie lucra pe post de coordonator de proiect pentru un ONG în Bucureşti. Împărtăşeam aceeaşi pasiune pentru România. Am plecat în 1992 pentru a ajuta în timpul crizei umanitare datorate războiului din fosta Iugoslavie şi atunci am înfiinţat Little People. Războiul era extrem de complex şi munca noastră se axa pe nevoile psiho-sociale din ce în ce mai sporite ale refugiaţilor şi ale familiilor acestora. După ce tratatul de pace de la Dayton a intrat în vigoare, am simţit că era timpul să o luăm din loc. Amândoi am simţit că activităţile pe care le-am dezvoltat în Iugoslavia pot fi implementate şi în România, aşa că în anul 1996 ne-am întors aici. Ne-am stabilit cartierul general la Cluj. După primele vizite în spitale, programele noastre s-au bucurat de un efect imediat. Pe lângă lansarea programului nostru pentru copiii care suferă de cancer, am început să lucrăm cu copii orfani, şi cu micuţi care suferă de probleme auditive şi alte deficienţe.

Little People Romania s-a extins foarte mult în ţară şi a dobândit destul de multă vizibilitate în ultimii ani. Totuşi, ştiu că majoritatea oamenilor cu care lucraţi sunt voluntari. Care crezi că este elementul care îi uneşte pe oameni într-un asemenea proiect?


Contribuţia voluntarilor pentru Little People este nepreţuită. Am oferit posibilităţi de voluntariat încă de la început şi voluntarii reprezintă marea parte a personalului nostru. Voluntarii noştri vin din diverse domenii: studenţi, profesionişti, câţiva sunt artişti, câţiva sportivi, iar alţii sunt beneficiari ai proiectelor noastre. Oferim tot timpul sprijin şi training. În fiecare zi voluntarii noştri lucrează în spitale în toată România (Iaşi - Cluj - Bucureşti - Timiş). Ei îndeplinesc sarcini specifice care au un impact profund asupra vieţilor copiilor cu care lucrează. Rapoartele sunt scrise zilnic, astfel că putem determina progresul pentru fiecare secţie, identifica orice nevoie şi oferi feedback direct, atunci când acesta este necesar. Operaţiunile sunt extrem se profesioniste şi funcţionează! Voluntarii simt că fac parte dintr-un demers special şi că munca lor este apreciată de beneficiarii pe care îi deservesc. Ca să vă faceţi o impresie despre ecoul muncii noastre, vă rog să vă uitaţi pe pagina de Facebook Little People!

RITTO, eveniment pe care îl organizăm în parteneriat cu comitetul Paralimpic naţional şi grupul E.ON (ca sponsor principal) este cel mai mare eveniment de voluntariat care are loc anual în România. Timp de 4 ani la rând, voluntarii au fost votaţi drept cei mai buni din lume de către IPC.

RITTO este un eveniment sportiv pentru persoanele cu handicap şi este cel mai mare de acest tip dinEuropa Centrală şi de Est. Atleţii vin din peste 35 de ţări diferite, Marea Britanie-Germania-Spania-Brazilia-Japonia etc şi au votat RITTO ca fiind turneul cel mai bine organizat şi cel mai prietenos la nivel global. Asta se datorează celor peste 700 de voluntari care fac totul, de la a se ocupa de curăţenie, până la a avea grijă de mâncare, a strânge fonduri pentru eveniment, a se îngriji de jucători şi arbitri, iar lista continuă. Asta dovedeşte că tineretul român poate da dovadă de spirit de lider în acţiunile sale şi ne face să fim foarte mândri de tinerii români şi de realizările lor, dacă le oferim doar un pic de sprijin şi direcţie.

Care sunt cele mai mari probleme cu care v-aţi confruntat până acum în încercările de a convinge companiile să vă ofere sprijinul lor?


Credem că activităţile de CSR ajută mai ales la anularea decalajelor sociale, iar în contextul crizei actuale există o nevoie şi mai mare pentru ajutorarea sectorului social. Asigurarea unui sprijin eficient psiho-social pentru copii, adolescenţi şi tineri care luptă cu cancerul era elementul lipsă din acest peisaj în România. Programele noastre funcţionează, salvează vieţi şi creează schimbarea care este atât de necesară în România (nu numai într-un singur oraş). După cum vă va spune orice tânăr supravieţuitor al cancerului, de multe ori programul nostru oferă acel ceva special care îl ajută să reziste.

Totuşi ne este foarte greu să îi convingem pe cei cu multe resurse să dăruiască. Nu suntem genul acela de organizaţie "fotografică"; pe site-urile noastre media nu veţi găsi acele poze exagerat de emoţionale şi câteodată degradante ale unui copil care este supus chimioterapiei. În comparaţie cu asta, "speranţa" este arma cea mai puternică pe care o avem în lupta cu cancerul şi acesta este aspectul prezentat publicului general şi companiilor când le solicităm finanţare. Poate că abordarea noastră nu este destul de şocantă sau emoţională, dar lucrăm în fiecare zi cu copiii şi cu familiile lor şi nu ne batem joc de ei doar pentru a obţine nişte fonduri.

Momentan lucrăm în 5 secţii de oncologie, ajungând la 80% dintre toţi copiii sub tratament. Organizaţia noastră are cel mai mare contact cu pacienţii din România şi acesta va creşte până la 100% până la sfârşitul anului. Programele noastre stabilesc standarde la nivel internaţional. Bazându-ne pe succesele cu comunitatea Temerarii, am fost solicitaţi să consiliem şi alte grupuri de pacienţi în Ungaria, Cehia, Australia, Marea Britanie şi Canada pentru a-i ajuta să clădească ceva similar. Asociaţia Europeană a Pacienţilor de Cancer a ales organizaţia noastră ca partener principal pentru un viitor program la nivel european pentru tineret. Temerarii este "made in Romania". Este format din tineri români excepţionali care îşi petrec tinereţile luptând cu cancerul. Astăzi, ei joacă un rol foarte important în viaţa pacienţilor actuali. Iau pacienţii de mână şi le spun: "Am fost şi eu acolo - putem să înfrângem boala!" Efectul este extraordinar! Lance Armstrong, care este un supravieţuitor faimos al cancerului, a spus că ceea ce facem noi este să dăm un exemplu temerar în lupta contra cancerului! De aceea mă uimeşte că nu primim fonduri de la organizaţiile mari... Oricum, după cum vă va spune oricine care lucrează în acest domeniu, nu ne putem permite să dăm greş. Aşa că, indiferent de ce trebuie să oferim - şi aici voluntarii noştri joacă un rol foarte important - vom continua să facem ceea ce ne stă în putinţă pentru a le oferi copiilor din România cea mai bună îngrijire.

Care a fost cea mai satisfăcătoare experienţă pe care aţi avut-o până acum în colaborarea cu o companie?


Danone România a finanţat o parte din programul nostru pentru îngrijire a pacienţilor cu cancer în decursul ultimilor 3 ani. Când programele lor de CSR au fost evaluate şi managerii europeni au pus sub semnul întrebării implicarea lor în probleme de îngrijire a pacienţilor cu cancer, compania nu s-au putut împotrivi unei susţineri de 87% în rândul angajaţilor pentru finanţarea acestui program.

Un alt exemplu este legat de RITTO. Am contactat sute de companii care au fost fericite să sponsorizeze un eveniment sportiv, însă când apărea cuvântul handicap se intimidau ... E.ON a fost compania care nu a reacţionat aşa, iar investiţia lor a creat un turneu internaţional, care s-a bucurat de recunoaştere internaţională şi a plasat tinerii români pe hartă cu capacitatea lor de a organiza un eveniment de talie mondială pentru persoanele cu handicap! RITTO a ajutat şi la schimbarea mentalităţilor vizavi de persoanele cu handicap. Presa a fost extraordinară şi a acordat deosebită atenţie RITTO. De multe ori auzim reacţii ca "Nu credeam niciodată că persoanele cu handicap pot practica sport şi la un asemenea nivel de profesionalism". E.ON a ajutat la finanţarea unui eveniment foarte însemnat cu un impact extraordinar.

Dacă aţi putea schimba ceva în felul în care companiile române percep/se implică în proiectele sociale, care ar fi acel lucru şi de ce?

Pentru mine, activităţile de CSR ar trebui gândite să anuleze decalajele sociale şi nu ar trebui să se rezume la câteva zile drăguţe petrecute cu angajaţii în natură plantând pomi. E bine să plantezi pomi, însă pentru asta ar trebui să se folosească bugetele de teambuilding şi nu pe cele de CSR. Mi-aş dori ca practicienii de CSR să fie un pic mai informaţi despre nevoile societăţii civile înainte de a acorda sume imense de bani doar pentru campanii de imagine. Aş dori să văd un forum alcătuit din mai multe grupuri de interese, care să determine nevoile relevante ale României concentrându-se pe o finanţare mai bine orientată.

Tendinţa actuală în voluntariatul corporatist trebuie să fie regândită, cred. Dacă programul nostru nu oferă căi de voluntariat pentru angajaţii organizaţiei finanţatoare, atunci şansele de finanţare sunt foarte mici. Este poate la îndemână să faci acţiuni de salubrizare şi plantare de pomi, dar devine dificil atunci când munca ta are de-a face cu sistemul sanitar sau cu orfani. Nouă ni se cere de multe ori să creăm evenimente cu scopul de a menţine personalul fericit şi împlinit, ceea ce ne distrage de la obiectivul principal pentru care facem ceea ce facem în primul rând. Ceea ce cred eu că ar ajuta ar fi coagularea unor echipe speciale în cadrul companiilor care să vină cu idei despre implicarea angajaţilor în susţinerea cauzelor sociale, idei care să genereze atenţie şi să influenţeze finanţarea pentru o cauză, astfel eliberând ONG-urile partenere de sarcina de a crea evenimente doar pentru a satisface indicatorii corporatişti.  


Shajjad Rizvi este un londonez care a venit în România în urmă acum 20 de ani, animat de dorinţa de a se implica la nivel social. În anul 1996 a înfiinţat, împreună cu soţia sa, Katie, ONG-ul Little People Romania, ONG ce îşi propune să sprijine pacienţii care suferă de cancer şi familiile acestora.
Interviu realizat de Rebeca Pop, Editor CSR Romania. Copyright CSR Romania, toate drepturile rezervate
Banner