Alyson Slater

GRI: transparenţă şi standardizare în raportarea socială

Iniţiativa Globală de Raportare (GRI) s-a lansat în 1997, ca iniţiativă comună a organizaţiei americane  de mediu CERES şi Programului Naţiunilor Unite pentru Mediu (UNEP), cu scopul îmbunătăţirii calităţii şi eficienţei raportărilor în domeniul responsabilităţii sociale (CSR). Programul s-a bucurat de la bun început de sprijinul unui număr însemnat de companii americane şi agenţii de consultanţă în investiţii sociale, organizaţii care realizează cât de importantă este transparenţa în CSR. În 2002, GRI a devenit o instituţie independentă, cu sediul general la Amsterdam, prezentă în peste 60 de ţări şi reunind peste 20.000 de colaboratori. 

Misiunea GRI este de a defini şi populariza standardele raportării în domeniul sustenabilităţii. Iniţiativa s-a bucurat de sprijinul corporaţiilor, organizaţiilor non-profit, al asociaţiilor de contabili, al organizaţiilor de investitori şi al sindicatelor. Iniţiativa de Raportare Globală îşi propune să stabilească un set de norme şi principii după care se realizează raportarea CSR. Este vorba de un demers voluntar ce presupune o triplă raportare, economică, socială şi de mediu. Scopul standardelor GRI este, pe de o parte, de a îndruma organizaţiile care raportează şi, pe de altă parte, de a oferi publicului criterii de apreciere a politicilor sociale ale companiilor.

Interesul pentru crearea unui cadru general acceptat de raportare în domeniul dezvoltării sustenabile continuă să crească în mediul de afaceri şi în rândul societăţii civile. Metodologiile GRI, având la bază principii precum caracterul atotcuprinzător, transparenţa şi neutralitatea raportărilor, reuşesc să dea o expresie concretă responsabilităţii sociale corporatiste.

G3, a treia generaţie de standarde în raportările sociale

Standardele G3 propun aşa-zisa metodologie a triplei raportări, măsurând performanţele companiilor atât în termeni financiar-economici cât şi în funcţie de politicile de mediu şi sociale ale acestora. Se consideră că această abordare este în acord cu definiţia cea mai larg acceptată azi a sustenabilităţii. Autorii metodologiilor GRI recunosc că, la fel ca orice simplificare a unei realităţi complexe, această definiţie are limitele ei. Pentru o companie,  sustenabilitate înseamnă a găsi un echilibru între nevoile economice, de mediu şi sociale.

Un obiectiv al raportării după standardele GRI este acela de a contribui la dialogul continuu cu grupurile cointeresate, acele grupuri afectate de deciziile unei companii. Rapoartele în sine nu au valoare dacă nu reuşesc să informeze publicul în mod real ori să sprijine un dialog între grupurile cointeresate şi firme. Printre altele, metodologiile GRI au fost concepute tocmai ca un instrument prin care grupurile cointeresate să influenţeze deciziile şi comportamentul organizaţiilor raportoare. Una din premisele acestor metodologii de raportare este faptul că implicarea grupurilor cointeresate în politicile sociale şi de mediu ale companiilor nu începe sau se sfârşeşte cu publicarea unui raport de sustenabilitate.

Utilizarea standardelor GRI este voluntară. Ele sunt destinate organizaţiilor de toate mărimile şi tipurile. Standardele şi rapoartele bazate pe metodologiile GRI nu sunt un substitut pentru cerinţele legal stabilite ale raportării şi nici nu nesocotesc în vreun fel orice tip de reglementări locale sau naţionale. Organizaţiile raportoare trebuie să menţioneze în rapoartele lor acele situaţii în care anumite reglementări guvernamentale, convenţii sau tratate restricţionează dezvăluirea informaţiilor cerute de metodologiile GRI.

Raportarea poate reprezenta o provocare pentru organizaţiile mai mici – fie că sunt orientate către profit sau non-profit, private sau publice. Aceste organizaţii pot adopta o abordare progresivă a aplicării standardelor. GRI îşi propune să dezvolte instrumente care să sprijine organizaţiile mai mici să aplice standardele de raportare. Asemenea instrumente ajută organizaţiile mici să introducă treptat raportări mai cuprinzătoare.

Noua generaţie de standarde G3 oferă îndrumări pentru stabilirea conţinutului rapoartelor sociale, în privinţa relevanţei informaţiei cuprinse în rapoarte şi a limitelor inerente raportărilor sociale. Aşa-numitul principiu al consistenţei  ajută companiile să delimiteze clar aspectele esenţiale de raportat de cele mai puţin relevante. Pentru a satisface mai bine nevoile investitorilor, noile norme GRI introduc o secţiune nouă în raport intitulată "Strategie şi analize". Aici sunt analizate oportunităţile şi dificultăţile cu care se confruntă managementul companiilor raportoare în domeniul sustenabilităţii.

Alyson Slater este Strategy and Communications Director al Global Reporting Initiative, www.globalreporting.org.

Traducere şi adaptare Dana Oancea & Bogdan Diaconu. Text publicat cu acordul autoarei.