Twitter şi alte social media au creat o nouă paradigmă în ceea ce priveşte comunicarea, modul de reacţie şi responsabilitatea companiilor. Aceste instrumente au capacitatea de a arăta împăratului hainele companiilor şi asta şi fac. Asumarea unui rol de lider autentic în domeniul responsabilităţii sociale a companiilor şi sustenabilităţii poate direcţiona şi proteja companiile împotriva ravagiilor create de aceste noi paradigme de comunicare. De fapt, ele chiar pot deveni instrumente care să asigure succesului organizaţiei.

Nenumărate cercetări efectuate în ultimul deceniu subliniază importanţa comportamentului corporatist responsabil şi durabil. Sandra Macleod pune constatările în context şi cântăreşte însemnătatea acestora pentru viitorul apropiat. Conferinţa anuală a Şcolii de Economie din Helsinki a ales un moment optim pentru a ridica câteva întrebări cu privire la seriozitatea cu care organizaţiile sunt dedicate celor două mantre ale managementului modern: responsabilitatea socială corporatistă şi dezvoltarea durabilă.

Doi experţi germani în domeniul responsabilităţii sociale corporatiste explică importanţa transparenţei în practicile de raportare socială.

Indiferent dacă ne place sau nu, ne-am născut cu toţii pe această planetă, făcând parte din marea familie umană, şi fiecare dintre noi are acelaşi drept de a trăi într-un mediu curat şi de a fi sănătos, având în acelaşi timp misiunea de a lăsa în urma noastră o moştenire nealterată de acţiunile noastre.  

Pentru cei care înţeleg contextualizarea socială a economicului, relaţionarea întreprinderii cu mediul social în care operează nu trebuie să fie surprinzătoare. Din acest punct de vedere, raportarea socială este ceva firesc. Ea poate să fie de natură formală sau informală. Informală atunci când discutăm despre ceva firesc, ceva care a devenit rutină şi care exemplifică exact ceea ce numim contextualizarea socială a economicului.

Termenul de "transparenţă" a dobândit o semnificaţie cvasi-religioasă în dezbaterile privitoare la instituţii şi la guvernare. Am putea spune că expresia "a fi mai transparent decât ceilalţi" este echivalentă lui "a fi mai sfânt decât ceilalţi". Christopher Hood, "Transparency in Historical Perspective", în Transparency: The Key to Better Governance?, Oxford Univ. Press, 2006)

“Un curent mai vechi reînvie cu o nouă vigoare în lumea afacerilor. Toţi sunt afectaţi de acest curent. Ivită de o jumătate de secol, această tendinţă a căpătat, în tăcere, forţă în ultimii zece ani. Ea declanşează schimbări profunde în lumea afacerilor. Companiile care o îmbrăţişează şi îi folosesc forţa vor prospera şi se vor putea dezvolta în mari corporaţii. Cele care o vor ignora ori i se vor opune vor avea de pierdut. Această tendinţă se numeşte transparenţă.” (Don Tapscott and David Ticoll, The Naked Corporation: How the Age of Transparency Will Revolutionize Business, Free Press, 2003)