CSR România a stat de vorbă cu Alexey Golovin, Directorul de Comunicare al Rompetrol, şi Leslie Hawke, co-fondatoarea Asociaţiei OvidiuRo, despre motivele pentru care continuă să lucreze împreună după atâţia ani.  

Raportarea socială generează un soi de birocraţie etică. Aveţi un bilanţ al orelor investite în întocmirea reportului de responsabilitate socială corporativă?

Nu i-aş spune aşa, ci mai curând un efort de echipă pentru strângerea unor informaţii relevante pentru indicatorii din standardul de raportare folosit, GRI în cazul nostru.

Fiecare iniţiativă reprezintă o provocare atât pentru noi, cât şi pentru comunitatea locală. Ne dorim ca fiecare proiect să fie realizat cu responsabilitate, transparenţă, să genereze rezultate pozitive cât mai mari şi de durată cât mai lungă. Poate pentru partenerii noştri sociali, provocările sunt date de termenul de execuţie – 3 luni (pentru un proiect prin "Împreună pentru fiecare"), şi de lipsa de experienţă în astfel de proiecte. Dar de aceea noi le suntem alături, pentru a-i sfătui când au neclarităţi şi pentru a-i ajuta acolo unde nu reuşesc singuri.

Caroline Fernolend este vicepreşedintele Fundaţiei Mihai Eminescu Trust. Cu ajutorul unor iubitori de cultură din Anglia, printre care se numără şi Prinţul Charles, ea încearcă să salveze tradiţia satelor din Transilvania. În interviul acordat CSR Romania, Caroline ne vorbeşte despre începuturile fundaţiei, despre cât de greu este să convingi companiile din România să se implice în proiectele de restaurare şi valorificare a patrimoniului naţional, dar şi despre cum decurge o zi obişnuită în satul Viscri.  

Ce înseamnă RaiffeisenComunitati.ro în procesul de transparentizare asumat de bancă?
Am pornit de la ideea că merită să punem la un loc iniţiativele noastre de CSR. Motivele sunt mai multe: şi angajaţii şi clienţii noştri cred că proiectele de CSR ar trebui mai mult comunicate - pe de o parte, ca să încurajeze şi alte companii şi comunităţile în general în această direcţie, pe de altă parte, aşa cum spuneţi, pentru transparentizarea acestor proiecte.

Pe termen lung, responsabilitatea corporativă ar trebui abordată ca parteneriat sustenabil cu părţile co-interesate, atât cele din interiorul companiei cât şi cele din afara acesteia. Mă refer aici la respectul pentru angajaţi, la respectarea drepturilor omului şi a legislaţiei muncii, la respectarea condiţiilor de mediu, la grija pentru condiţiile de muncă şi pentru clienţii pe care îi ai şi, nu în ultimul rând, la activitatăţile în sprijinul  comunităţilor în care îţi desfăşori activitatea şi pe care le influenţezi într-un mod sau în altul.

Pe Shajjad l-am cunoscut în urmă cu un an. Am fost surprinsă să văd câtă pasiune pune în ceea ce face şi câtă determinare are pentru a produce o schimbare în societatea românească. În interviul acordat CSR Romania, el vorbeşte despre munca sa cu voluntarii Little People Romania, dar şi despre experienţa acumulată în relaţia companie-ONG.

Cred că activităţile de CSR influenţează pozitiv performanţa financiară a companiilor. Oamenii aleg mai uşor, mai repede să lucreze cu companii care demonstrează „că au suflet”, aşa cum este şi Banca Transilvania. CSR-ul trebuie să fie un instrument de business şi parte a strategiei generale a unei companii.

Rolul pe care CROS şi-l asumă este ca, prin modelul de educaţie alternativă proiectat, să reducă prăpastia dintre ce învaţă oamenii şi ce se aşteaptă de la ei în lumea reală. Căutăm parteneri care îşi doresc şi ei acelaşi lucru şi care înţeleg că investiţia în educaţie este una transformaţională şi cu bătaie pe termen lung, şi nu un exerciţiu de PR.

roPot este o echipă formată din 4 oameni şi 12 colaboratori care cred cu tărie că lumea business-ului nu este atât de diferită de lumea socialului precum am putea crede la prima vedere. Din acest motiv, organizaţia promovează antreprenoriatul social ca fiind cea mai bună soluţie de business a viitorului. Oana Toiu, colaborator roPot, ne spune mai multe despre aceasta în interviul de mai jos.